Vacanță în Madagascar – Partea II

Dimineața în Madagascar
Ocupații în Madagascar
Drumul spre Morondava
Drumul spre Bekopaka
Tsingy de Bemaraha
Aleea Baobabilor

Dimineața în Madagascar

După o primă jumătate de zi petrecută în Madagascar, în care diferențele ne-au lovit din plin, ne-am trezit de dimineață ca să luam micul dejun. Aici am două lucruri să vă spun:

  1. Dacă e un lucru care nu mi-a plăcut în Madagascar, a fost trezitul de dimineață. 4 dimineața, 5 dimineața și 6 dimineața erau ore normale de trezire. Dacă nici acasă nu mă trezesc la orele astea, în concediu mi se pare inacceptabil! Eram nevoiți să ne trezim de dimineață ca să prindem cât mai multă lumină pe drum, soarele răsărind la ora 6 și apunând la 18. Din 14 zile petrecute acolo, în 9 dintre ele am avut de făcut drumuri mici (4 ore) sau mari (12 ore), iar în celelalte am avut de vizitat așa că tot nu puteam să dormim până târziu. Începusem să mă obișnuiesc cu trezirea de dimineață și deja mă temeam că o să rămân așa, dar din fericire mi-am revenit repede după ce am ajuns acasă și pot să dorm iarăși până la 12.
  2. Fiți pregătiți să faceți diabet în fiecare dimineată. La fiecare mic dejun o să primiți o baghetă de pâine, unt, gem și miere. Puteți primi și un suc de fructe, o salată de fructe sau altceva dulce. Vă gândeați că puteți să puneți sare pe unt ca să schimbați gustul? Ei bine, sarea nu o să fie pe masă și va trebui să cereți de fiecare dată! Unele hoteluri au și omletă simplă, însă pe mine nu m-a ajutat de loc lipsa de varietate la micul dejun.

Pentru că era prima dimineață, am fost foarte încântată de primul mic dejun, mai ales că hotelul avea o grădină colorată în spate care îmi aducea aminte de scena cu petrecerea cu ceai din Alice în Țara Minunilor.

20160918_083207

Nu am stat foarte mult și am pornit la drum, spre vest, către orașul Morondava până la care aveam de făcut 7-8 ore. Pe drum am trecut prin mai multe sate, iar ghidul ne-a spus cu ce se ocupau oamenii de acolo.

Ocupații în Madagascar

Vă întrebați cu ce se ocupă malgașii? 80% din populația țării lucrează în agricultură, în principal în orezării. În Mada se produc și vanilie, rom, cafea, cacao, tabac, zahăr, cuișoare, bumbac și cauciuc. O altă ocupație importantă pentru ei este creșterea de zebu, pe care le folosesc atât pentru carne, cât și pentru muncile agricole. De multe ori cei care au grijă de cirezile de zebu au bâte și puști la ei, pentru că furtul e în floare iar un zebu e o avere. Am mai văzut si găini peste tot, câteva capre, un singur cal și am trecut printr-un sat în care locuitorii erau specializați în foie gras. Erau și destui căței vagabonzi și suspicios de puține pisici.

O altă ocupație este mineritul. În Madagascar se găsesc zăcăminte de metale, minerale și de pietre prețioase și semi-prețioase. Noi nu am văzut mine, dar am trecut printr-un sat în care localnicii căutau aur în râu și ni s-a spus că mulți dintre ei preferă să îl vândă mai ieftin în satul lor decât să riște un drum până în capitală unde ar putea să îl vândă la un preț mai bun.

Solul roșu datorită căruia Madagascar a primit porecla Marea Insulă Roșie nu îi ajută pe localnici în agricultură, însă este foarte bun pentru a produce cărămizi. Chiar la marginea capitalei poți vedea munți de cărămizi și zeci de oameni care muncesc să le facă.

Pe lângă ocupațiile oficiale, pe drumurile făcute am descoperit că oamenii mai fac un bănuț și prin alte metode. Din cauza drumurilor vechi care nu sunt întreținute, exista porțiuni cu gropi, iar din când în cand mai întâlneam pe stradă băieți și bărbați de toate vârstele care acopereau gropile cu pământ, iar de fiecare dată când trecea o mașină așteptau o mică contribuție din partea șoferilor. De obicei primesc mărunțișul, 100-200 de ariary (3-6 eurocenți). Mi s-a părut interesant cum, dacă nu ii ajută guvernul, se ajută ei între ei.

În foarte multe locuri stau adunați copii și femei care vând fructe precum mini banane și mango sau ce alte fructe sunt în sezon, iar în schimbul lor primesc tot ceea ce pentru noi e mărunțiș. Spre exemplu, legătura de banane era 500-1000 de ariary (15-30 eurocenți). Bărbații care locuiesc în orașe și vor să facă un ban pot închiria cu ziua un tuk-tuk pentru 10.000 de ariary sau un taxi pentru 30.000 și ce fac peste, e câștigul lor.

Drumul spre Morondava

Vestul Madagascarului are un climat cald și uscat și asta se vede cât se poate de clar pe drumul spre Morondava. Cu cât ne îndepărtam mai mult de Antsirabe, cu atât se făcea mai cald și vegetația era din ce în ce mai uscată. În partea aceasta am văzut și cele mai precare condiții, cu sate formate doar din colibe făcute din stuf și oameni care se acopereau doar cu un pareo, portul tradițional al etniei din această zonă.

Când ne apropiam de coastă peisajul a început să se schimbe, au apărut palmierii și baobabii.

După apusul soarelui am ajuns în Morondava, care este situat pe malul strâmtorii Mozambic. Pentru că era deja întuneric și a doua zi urma iar un drum greu, am ieșit doar să luăm cina și ne-am mai relaxat puțin la barul hotelului. Pentru iubitorii de fructe de mare, Madagascarul cu siguranță ar fi un răsfăț! Hotelul la care am stat se numește Chez Maggie, un complex cu bungalouri care are o atmosferă foarte plăcută și deschidere spre plajă. Tare aș fi vrut să avem o zi să levenim pe acolo, însă a doua zi aveam deja programată plecarea spre Tsingy de Bemaraha.

Drumul spre Bekopaka

Pentru a ajunge la Bekopaka, regiunea în care se află Tsingy de Bemaraha, trebuia să parcurgem 220 km cu un 4×4 închiriat, din cauză că drumul până acolo este din pământ și e plin de gropi formate în sezonul ploios. Aveam și 2 râuri de traversat cu un “feribot”, compus din două bărcuțe cu motoare antice, peste care sunt puse scândurile pe care se urcă mașinile. Menționez și că mașinile se urcă în ferry pe niște rampe metalice la fel de late ca roțile. Super safe! Am avut ceva emoții mai ales după ce am aflat că în râurile din Madagascar sunt și crocodili, însă am reușit să trecem fără probleme cu 5 SUV-uri și vreo 30 de oameni la bord în vreo 30 de minute.

Am făcut în total 7 ore zdruncinate în care ne-a fost cald, rău și am regretat că a fost ideea mea să mergem la Tsingy.

1fcc3a

Pe drum am făcut două opriri scurte, pentru a vedea un baobab sacru și pentru a lua masa. Am înțeles că baobabii sunt considerați copaci sacri în Madagascar, însă cei foarte bătrâni sau cei care au forme speciale sunt protejați de locuitori, care pun flori în jurul lor și se roagă la ei. Acest baobab sacru era înconjurat de un gard, iar pentru a te apropia de el era necesar să te descalți pentru a nu-i jigni pe localnici.

Am trecut prin câteva sate cu colibele specifice, treceam pe lângă oameni care umblau desculți pe pământul roșu și când treceam pe lângă copiii aceștia erau tot timpul zâmbitori, dând din mâini, alergând după mașină și strigând bonbon! bonbon!. Nu știu cine i-a obișnuit cu bomboanele, însă ghidul nostru ne-a sfătuit să nu luăm bomboane și am luat în schimb niște pachețele cu biscuiți pe care le-am împărțit unor copii de 4-5 ani care stăteau cuminți și așteptau pe prispa școlii să le vină învățătoarea.

După ce am traversat și al doilea râu am ajuns la cazarea noastră, Orchidee du Bemaraha, unde aveau bungalouri spațioase și înconjurate de verdeață, un restaurant cu bar și piscină. Aici a fost prima oară când ne-am confruntat cu lipsa electricității. În anumite zone nu există racordare la electricitate, așa că hotelurile se bazează pe generatoare care sunt închise în timpul nopții. Și în zonele cu electricitate sunt căderi, așa ca eu vă recomand să aveți cel puțin o baterie externă la voi.

Tsingy de Bemaraha

A doua zi am parcurs într-o oră cei 17 km până la intrarea în parcul Tsingy. Parcul național Tsingy de Bemaraha cuprinde o formațiune calcaroasă care în urmă cu 200 de milioane de ani s-a ridicat din ocean datorită mișcărilor tectonice și care a fost erodată de ploi, ajungând la formele impresionante pe care le putem vedea astăzi și care au fost denumite păduri de piatră. Se pot vizita în două circuite, Big Tsingy și Little Tsingy, iar la Big Tsingy există o opțiune scurtă de 4 ore sau cea mai lungă de 7 ore. Am înțeles că există și opțiunea de a face un tur pe râu în pirogă în această zonă. Printre aceste formațiuni și în jurul lor este o pădure în care trăiesc multe viețuitoare pe care le poți vedea îndeaproape. Noi am văzut mai mulți lemurieni Deckens sifaka (unul dintre cele 9 tipuri de sifaka), reptile, păsări și alte creaturi.

Pentru a putea ajunge sus, de unde poți să admiri parcul în toată splendoarea sa, trebuie să ai o formă fizică ok  și să nu ai rău de înălțimi sau claustrofobie, pentru că drumul până sus presupune să te cațări pe roci, uneori să sari peste ele, să te agăți de ce poți și să eviți să atingi țepii. Sunt și câteva peșteri prin care trebuie să mergi lipit de perete sau cu mersul piticului și acolo unde natura nu a ajutat, au pus oamenii scări din metal. Mai sunt și două punți din lemn de traversat. Pentru partea mai dificilă este necesar să folosești harnașamentul și carabinierele pe care ți le va oferi ghidul parcului la început. Mi s-a spus că este foarte frumos și impresionant acolo sus. Din păcate, eu am rămas doar cu pozele făcute de prietenul meu pentru că în momentul în care am ajuns la un zid pe care trebuia să îl cățărăm și sub care era o prăpastie, mintea mea nu a mai putut să îmi ofere nicio motivație destul de puternică încât să pot continua. După ce am aflat ce urma după acel zid am descoperit că am făcut alegerea corectă, pentru că fie ar fi trebuit să vină un elicopter să mă salveze, fie ar fi trebuit să mănânc din ce le cădea lemurienilor ca să supraviețuiesc, pentru că acolo aș fi rămas! Nu vreau să descurajez pe nimeni, până la urmă ghidul nostru făcea aceste cățărări în șlapi și pe lângă noi erau oameni trecuți de 60 de ani care se cățărau fără să se vaite și încă ne și întreceau și mă încurajau și pe mine, însă dacă vă știți cu probleme când vine vorba de înălțimi, vă sfătuiesc să căutați poze și filmulețe înainte să vă hotărâți să vizitați Tsingy.

Din cauză că Big Tsingy ne-a solicitat foarte mult, am ales să nu mai mergem la Little Tsingy și am petrecut restul zilei relaxându-ne la piscina hotelului.

Aleea Baobabilor

În următoarea zi ne-am trezit iarăși de dimineață și am pornit la drum înapoi spre Morondava, de data aceasta urmând să ne oprim să vedem baobabii. Drumul a părut mai puțin îngrozitor, ba chiar distractiv pe alocuri, dar am avut o mică problemă la traversarea celui de-al doilea râu. Dacă e un lucru de care nu te poți plânge în Madagascar, e lipsa de emoții. De data aceasta s-a surpat malul pe care trebuia să coborâm din feribot și am stat să se improvizeze o modalitate prin care să poată debarca mașinile. Au legat băieții două bare de metal ca să compenseze pământul lipsă și la fiecare mașină care trecea pe ele vedeam rampele cum se îndoiau și se adânceau în pământ. Când a trecut și mașina noastră cu bine, zău că îmi venea să aplaud ca românul la aterizarea unui avion.

Am făcut o oprire într-o pădure ca să vedem Baobabii Îndrăgostiților. Aceștia sunt doi baobabi care au crescut împreunați, îmbrățișându-se ca doi îndrăgostiți. În această pădure am avut ocazia să mai vedem un sifaka care își lua masa aproape de cabanele în care erau cazați turiștii, iar așa am putut sta foarte aproape de el.

Apoi, ne-am continuat drumul și am ajuns la unul dintre cele mai cunoscute monumente naturale din Madagascar, Aleea Baobabilor. Aleea este un drum de pământ care are pe margini 24 de baobabi imenși, despre care se spune că au chiar și 800 de ani. La apus se adună aici turiști pentru a profita de lumina care intensifică roșul solului și care oferă o priveliște impresionantă, numai bună de poze.

Deși toată lumea rămâne aici până dispare soarele, noi ne-am grăbit să prindem apusul pe plajă, care e mediul meu natural. Apa era neașteptat de caldă și plaja neașteptat de liberă, așa că ne-am petrecut ultima zi din vestul Madagascarului cu ultimele raze de soare.

În următorul post voi scrie despre religia malgașă, lemurieni și crocodili.

Advertisements

2 thoughts on “Vacanță în Madagascar – Partea II

  1. Pingback: Vacanță în Madagascar – Partea III | Daydreams

  2. Pingback: Madagascar – Informații utile pentru planificarea vacanței | Daydreams

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s