Vacanță în Madagascar – Partea III

Primele zile ale vacanței noastre le-am petrecut în vestul uscat al Madagascarului, iar următoarele aveam să le petrecem în est, unde este un climat tropical umed și unde urma să avem mult așteptata întâlnire cu lemurienii.

Dealul Regal Ambohimanga
Despre Religia Malgașă
Parcul Andasibe-Mantadia
Vakona Forest Lodge

Dealul Regal Ambohimanga

Am petrecut o zi întreagă pe drumul înapoi spre capitala Antananarivo, unde în următoarea zi am vizitat dealul regal Ambohimanga, care este situat în apropierea capitalei. Pe acest deal se află o așezare fortificată și palatul regelui care a început unificarea Madagascarului, numit Andrianampoinimerina. Numai bun de setat ca parolă! Nu vă lăsați intimidați, mulți malgași au nume lungi, dar din fericire folosesc porecle.

Orașul regal este modest în comparație cu cele pe care le putem întâlni în Europa, însă dacă puteți trece peste această prejudecată vă veți putea bucura de o lecție de istorie și cultură malgașă de la ghid. Locația este una sfântă pentru malgași și pentru identitatea lor, aici fiind locul nașterii statului Madagascar. Tot aici sunt și mormintele regilor malgași, care sunt considerate sacre datorită statutului de semizei de care se bucură suveranii. În complex se află două palate (al regelui și al reginei), morminte, un loc de sacrificiu cu un copac în care se agață craniile de zebu care au fost sacrificați, un amfiteatru și un spațiu destinat bovinelor ce urmau să fie sacrificate. Fiind aflat pe vârful dealului, în cadrul vizitei am avut ocazia să ne bucurăm și de o frumoasă priveliște.

Despre Religia Malgașă

O mare parte dintre malgași sunt creștini și pot fi întâlniți în minoritate și musulmani sau hinduși, însă cei mai mulți urmează credința tradițională, conform căreia sunt mai multe zeități dintre care unul este zeul suprem, iar strămoșii au puterea de a acționa ca intermediari pentru a influența soarta celor vii. Datorită acestei credințe, familiile au un respect deosebit pentru strămoșii lor și fac eforturi considerabile pentru a le construi morminte mai costisitoare decât casele în care locuiesc. De asemenea, există și o tradiție numită famadihana (dansul morților) practicată de o parte dintre locuitori, care presupune deshumarea osemintelor, curățarea și reîngroparea lor. O parte a acestei tradiții presupune și o defilare în cadrul căreia osemintele sunt plimbate pe stradă în timp ce participanții cântă și dansează. Această tradiție este o ocazie de reuniune pentru familii, însă cei care o organizează sunt nevoiți să sacrifice animale pentru a hrăni numeroșii invitați.

Este interesant că malgașii consideră că există mai multe tipuri de suflete și că unele dintre ele trăiesc în case, morminte, animale, copaci sau apă. Din această cauză putem auzi de multe locuri că sunt sacre pentru malgași și sunt tratate cu o distincție aparte, sau chiar cu reguli pe care este interzis să le încalci. Tabuurile sunt denumite fady (care poate însemna și sacru) și pot varia în funcție de regiune, însă definesc în general ce nu ai voie să faci – să nu arăți cu degetul, să nu mergi încălțat, să nu atingi ceva, etc. Este important ca noi, fiind oaspeți în țara lor, să ținem cont de ce este sacru și ce este interzis pentru că se consideră că o încălcare a acestor tabuuri aduce rău asupra comunității.

Parcul Andasibe-Mantadia

După vizita la Ambohimanga, am pornit spre Parcul Andasibe-Mantadia, o rezervație naturală aflată la 3-4 ore de capitală. Drumul este foarte plăcut, în această zonă fiind o vegetație mult mai densă decât cea din vest, iar asfaltul având mult mai puține gropi, dar multe serpentine. Am ajuns pe seară la cazarea noastră, Feon’ ny Ala, care este un complex de cabane în mijlocul pădurii, situat aproape de zonele rezervației care pot fi vizitate. Fiind o pădure tropicală în care plouă 250 de zile pe an, era o umiditate care se simțea inclusiv în cabană și în păturile groase oferite de hotel, iar deși în timpul zilei temperatura depășea 20 de grade, în timpul nopții și dimineața puteau fi chiar și 10 grade.

Să nu vă îngrijorați gândindu-vă că s-ar putea să nu vă treziți destul de devreme pentru a lua micul dejun, pentru că pădurea are o alarmă proprie care pornește pe la 6-7 dimineața.

Sunetele acestea sunt făcute de vedeta acestui parc, lemurianul Indri Indri (denumit și Babakoto), cel mai mare lemurian care nu a dispărut încă de pe planeta noastră. Indri trăiesc în grupuri mici și folosesc aceste sunete pentru a comunica cu celelalte grupuri din pădure.

După acest teaser, am mâncat repede micul dejun și am mers să vizităm parcul. Acest parc are două organizații care oferă tururi – una națională care era foarte aproape de cazare și alta comunitară care era la vreo 2 km mai departe. Noi am avut același ghid în ambele parcuri și am ales să facem câte un tur de 2 ore în fiecare. Parcurile au poteci și tururile sunt mai mult plimbare, însă e posibil ca ghidul să vă ducă pe drumuri neamenajate pentru a vedea lemurienii de aproape. Există și opțiunea unui tur de noapte în care puteți să vedeți insecte, reptile și dacă sunteți foarte norocoși, chiar și lemurieni nocturni.

În primul parc am văzut mai multe grupuri de Indri, un grup de Sifaka cu diademă, un lemurian cafeniu și unul de bambus (foarte mic și rapid), precum și plante și insecte interesante.

Aici am avut și plăcerea să auzit strigătul Indri de aproape. Vă avertizez că se aude mult mai tare față de primul filmuleț.

Tot aici am putut să stăm foarte aproape de grupul de Sifaka cu diademă. După ce ne-am rupt gâturile jumătate de oră să ne uităm cum stăteau ei sus în copaci, și-au terminat siesta și au început să sară din copac în copac, plecând de lângă noi. Ghidul nostru n-a stat pe gânduri și ne-a pus la un hiking rapid, ducându-ne într-un loc în care cădeau un fel de nuci pe jos. Aici, Sifaka au coborât jos pe pământ pentru a servi prânzul și noi stăteam la 2-3 metri de ei, admirându-i.

Menționez că hrănirea lemurienilor sălbatici nu este permisă, însă am observat că toți lemurienii de care ne-am apropiat nu s-au speriat de noi, au rămas unde erau, mestecând liniștiți frunzele lor și plimbându-și constant ochii în jur, în căutare de prădători.

După ce am terminat primul tur și după ce am luat prânzul, am mers să vizităm și parcul care este întreținut de comunitate. Aici am văzut iarăși grupuri de Indri, păsări și reptile.

Pentru că pe Indri i-ați văzut deja și păsările au fost prea rapide ca să le pozez, vă las să ghiciți ce e în următoarea poză:

20160924_155231

Parcul comunității avea și un magazin de suveniruri lucrate manual de localnici. Vă încurajez să vizitați locațiile întreținute de comunitate și să achiziționați suvenirurile de la ei, nu numai că obțineți ceva autentic la un preț mic, dar ajutați și acei oameni care trăiesc din asta. După cum am mai spus, Madagascar este o țară săracă și sunt, din păcate, multe lucruri pe care localnicii le fac pentru a supraviețui. Pădurile sunt tăiate cu o viteză alarmantă, peste tot sunt incendii de vegetație iar fauna, pe lângă faptul că se confruntă cu un teritoriu din ce în ce mai mic, este vânată. Turismul este încă la început, însă este o șansă foarte mare pe care o are această țară de a ieși din sărăcie și de a-și proteja unicitatea fascinantă.

După această zi mi-a părut rău, nu pentru prima sau ultima oară, că nu aveam măcar o zi în plus să stăm în mijlocul pădurii. Din fericire, a doua zi mai aveam o ocazie să stăm printre lemurieni.

Vakona Forest Lodge

Tot în aceast parc, la vreo jumătate de oră de cazarea noastră, se află Vakona Forest Lodge. Vakona este un complex care are cazare (cred că era vreo 75 de euro pe noapte), activități pentru turiști și două rezervații speciale, una cu lemurieni și a două cu crocodili.

Rezervația de lemurieni are 4 insule pe care se găsesc mai multe specii. Puteți opta pentru o plimbare în canoe care trece pe la toate insulele (una dintre ele având lemurienii cu coada inelată, aka King Julien) sau pentru vizitarea unei singure insule care are 3 specii de lemurieni pe care îi puteți hrăni dacă aveți banane la voi. Noi am fost pe insulă, cu două legături de minibanane la noi și am petrecut cele mai frumoase 2 ore din viața mea înconjurată de lemurieni.

Pentru că am ajuns înaintea altor turiști, am prins lemurienii înainte de siesta de prânz și imediat cum ne-am apropiat de copaci au început să apară. La început, au apărut micuții lemurieni de bambus, care stateau agățați de crengi ca niște ciorchine și se uitau curioși la noi. Nici bine nu am scos prima banană din rucsac că au apărut și tupeiștii, lemurienii maro. În timp ce ăia micii așteptau cuminței să primească câte o bucățică de banană, cei maro au început să sară pe noi, să ne tragă de mâini și să îi sperie pe cei mici ca să mănânce ei tot. Dacă apucau să prindă o banană întreagă o luau și fugeau cu ea. Era destul de dificil să îi hrănim pe rând când săreau căte 2-3 pe noi care se întindeau după banană și ne trăgeau de mâini, așa că a fost nevoie să dezvoltăm o strategie prin care unul dintre noi îi ținea ocupați pe cei mari în timp ce celălalt le dădea celor mici. A fost foarte interesant să vedem cum, deși obișnuiți cu oamenii, lemurienii nu erau agresivi. Săreau pe umerii noștri, se țineau de părul nostru pentru echilibru și ne trăgeau încet de mâini, dar nu ne-au mușcat și nu ne-au amenințat. Scopul lor era mâncarea și când o luau din mână erau delicați.

După ce am stat o oră aici, ghidul ne-a dus în cealaltă parte a insulei, unde stăteau retrași lemurienii gulerați. Pe drum au venit și doi lemurieni maro cu noi, unul pe umerii lui Radu și al doilea mergând pe jos, dar s-au întors din drum când am intrat pe teritoriul celorlalți și a venit primul gulerat care i-a alungat.

Lemurienii gulerați nu au fost impresionați de bananele noastre, probabil pentru că i-am prins când erau deja sătui. Au coborât doi dintre ei și au mâncat câte puțin și apoi s-au întors sus în copaci, așa că am fost nevoiți să ne luăm bananele și să ne întoarcem la ceilalți, care au fost mai mult decât bucuroși să le termine.

După ce am terminat, am mers mai departe să vizităm și rezervația de crocodili. În Madagascar se găsește crocodilul de Nil, care trăiește în râuri și în peșteri. Există sate în care crocodilii sunt venerați de către locuitori și jertfe sunt făcute pentru ei.

Rezervația de crocodili Vakona este ca un mic zoo în care sunt vreo 30 de crocodili ținuți într-un spațiu cu multă apă și părți de pământ pe care crocodilii stau la soare. Pe lângă crocodili, mai au și un șarpe boa, niște broaște țestoase, cameleoni și un spațiu cu rațe. Această rezervație m-a întristat un pic din cauză că aveau și un exemplar de fosa, un carnivor temut de lemurieni, care stătea singur într-un spațiu destul de mic și dormea. Crocodilii și șarpele sunt interesanți, restul m-au impresionat mai puțin. La finalul turului ghidul ne-a prezentat și două case tradiționale malgașe, în una dintre ele aflându-se pielea unui crocodil de 4 metri care a fost vânat după ce a mâncat un copil. Deși venerați de unii dintre malgași, am citit că erau mult mai mulți crocodili în Madagascar în urmă cu zeci de ani, însă numărul lor a scăzut drastic din cauza pericolului pe care îl reprezintă față de oameni și a valorii pielii lor. În Madagascar există singurii crocodili din lume care locuiesc în peșteri, în parcul național Ankarana, însă încă nu știm exact de ce și cum s-au adaptat.

Trebuie să recunosc că proprietarii au simțul umorului judecând după semnul de avertisment pe care l-au pus și după podul întins deasupra apei în care erau crocodilii.

Cu acest tur am terminat vizita noastră în parcul Andasibe-Mantadia, urmând să ne continuăm drumul spre est, către Ile Sainte-Marie.

Advertisements

3 thoughts on “Vacanță în Madagascar – Partea III

  1. Pingback: Vacanță în Madagascar – Partea IV | Daydreams

  2. Pingback: Vacanță în Madagascar – Partea II | Daydreams

  3. Pingback: Madagascar – Informații utile pentru planificarea vacanței | Daydreams

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s